Darius Pop: „După o asemenea pauză, fiecare minut jucat contează altfel.”

Începuturile: Bistrița, Franța și primele echipe

„Mai târziu, în perioada junioratului, îmi amintesc cu plăcere de un turneu la care am fost observat de scouterii de la Arsenal Londra. Le-am atras atenția și am aflat ulterior că erau interesați de mine și voiau să mă mai urmărească. Și acum mă mai gândesc uneori… ce-ar fi fost dacă…”

— Darius Pop

Darius, de unde ești și ce îți amintești despre primele întâlniri cu fotbalul?

Sunt născut în Bistrița și de acolo am primele amintiri cu mingea. Ne strângeam seara la fotbal pe „pășune” și jucam până se întuneca. Asta mi-a rămas în minte din perioada petrecută în România.

Eram încă mic atunci când m-am mutat cu familia în Franța. Aici am crescut, iar fotbalul a rămas una dintre bucuriile mele. Înainte să ajung la o echipă și să merg la antrenamente, jucam în curtea școlii cu ceilalți copii. Acolo am început să-mi fac prieteni și să mă obișnuiesc cu viața de aici.

Cum ai trăit mutarea în Franța și cât te-a ajutat fotbalul să te obișnuiești aici?

Eram prea mic ca să înțeleg toate lucrurile sau să hotărăsc eu ceva. Am venit cu părinții, dar țin minte că mi-a părut rău după prietenii pe care îi lăsasem în România.

Crescând aici, am început să cunosc alți copii. Fotbalul m-a ajutat mult, pentru că aveam ceva în comun: ne plăcea să jucăm. Pe teren am cunoscut oameni din familii și țări diferite și, încet, mi-am găsit locul.

Fără să mă laud, mă descurcam bine cu mingea și băieții mă chemau să joc cu ei. Așa am ajuns să cunosc tot mai multă lume. Multe prietenii au început de la un meci.

Cum ai trecut de la fotbalul din curtea școlii la o echipă de juniori?

Au fost oameni care m-au încurajat să merg la fotbal. Unii antrenori veneau chiar să vorbească cu părinții mei și le spuneau să mă ducă la o echipă. Așa am început să joc la juniori. La început era, înainte de toate, plăcerea de a fi pe teren.

Mai târziu, în perioada junioratului, îmi amintesc cu plăcere de un turneu la care am fost observat de scouterii de la Arsenal Londra. Le-am atras atenția și am aflat ulterior că erau interesați de mine și voiau să mă mai urmărească. Și acum mă mai gândesc uneori… ce-ar fi fost dacă…

Ce perioadă din anii petrecuți la echipele din Franța ți-a rămas cel mai aproape?

Perioada de la Villemomble. Am ajuns acolo pe la 18–19 ani și am învățat multe de la antrenor. Atunci am început să joc mai mult ca mijlocaș ofensiv, în spatele atacantului, pe postul de număr 10.

Erau jucători buni și m-am bucurat când am început să joc regulat la prima echipă. Pentru mine a contat mult să văd că pot să-mi găsesc locul printre ei.

După aproximativ un an, echipa a intrat într-o perioadă cu probleme sportive și de organizare. Președintele a plecat, iar după venirea noii conduceri am mai jucat o perioadă, dar mai puțin. În perioada aceea începusem să mă concentrez tot mai mult pe meserie și nu mai eram la fel de prins de fotbal.

Familia și oamenii alături de care joacă

„Îmi place să fac lucrurile bine, nu doar în sport, ci și în viața privată și profesională.”

— Darius Pop

Cum este viața ta în afara terenului? Cu ce te ocupi și ce îți place să faci în timpul liber?

Am o soție și doi copii minunați și încerc să-mi fac timp pentru ei. Sunt contabil și continui cursurile pentru a deveni expert contabil. Sunt destul de ocupat cu munca și cu învățatul, dar încerc să le împac pe toate.

În timpul liber îmi place să joc fotbal și să înot. Îmi place și să merg la saună, apoi să mă odihnesc. Mă bucur de momentele liniștite, mai ales după o săptămână aglomerată.

Sunt și destul de atent la detalii. Îmi place să fac lucrurile bine, nu doar în sport, ci și în viața privată și profesională.

Cum s-a format Bistrița, cum l-ai cunoscut pe Romario și cum ați ajuns să vă ocupați împreună de echipă?

Grupul s-a format destul de natural. Am vorbit cu prietenii să ne strângem într-o echipă pentru a participa la un turneu și toți au acceptat. Nu am făcut ceva special, ne plăcea să jucăm fotbal și am mers înainte împreună.

Pe băieți i-am cunoscut în diferite momente, iar cu unii dintre colegii de astăzi am fost mai întâi adversari. De exemplu, Cătălin Pașca juca împreună cu Romario Bandula și ne întâlneam la meciuri pe teren mic, fiecare cu echipa lui. Am fost rivali o bună perioadă, înainte să ajungem să jucăm împreună.

Îmi plăceau stilul lui Romario și calitățile lui de fotbalist. Când i-am propus să vină în echipă, jucaserăm deja de câteva ori împreună și ne înțelegeam foarte bine pe teren. Cu timpul, am devenit și prieteni apropiați. Așa s-au legat multe dintre relațiile din grup: ne-am cunoscut prin fotbal și am ajuns să fim colegi și prieteni.

Cu timpul, ne-am dat seama că Bistrița înseamnă pentru noi mai mult decât întâlnirea de la meci. Ne-am apropiat și în afara terenului și am ajuns să fim ca o familie. Indiferent ce se va întâmpla sau cine va mai pleca din echipă, eu cred că legăturile dintre noi vor rămâne.

Când lipsesc eu, Romario, în rolul de căpitan, își face treaba foarte bine. Anul trecut, băieții s-au descurcat foarte bine și fără mine. Au fost perioade în care nu am fost mereu prezent și nici nu comunicam atât de mult, dar Romario s-a ocupat de tot și îi mulțumesc pentru asta.

Și ceilalți băieți sunt foarte înțelegători cu situațiile care apar. Contează mult să ai asemenea oameni lângă tine. Le mulțumesc tuturor că fac parte din echipă și că am continuat împreună.

De la ideea unui campionat la munca de organizare

Ești unul dintre fondatorii și organizatorii Ligii Ro Paris. Cum a început pentru tine acest proiect?

Ne întorceam acasă după un turneu între echipe de români. Atunci, unul dintre colegii mei din actuala echipă de organizare mi-a propus să facem un campionat pe termen lung, o ligă de minifotbal care să dureze un sezon întreg.

Mi-a plăcut imediat ideea și am vrut să mă implic. Aveam experiența mea de jucător, iar meseria de contabil mă ajuta cu partea de calcule și cu lucrurile care trebuiau puse în ordine.

După ce m-am hotărât să mă implic în formarea Ligii, au urmat multe telefoane și discuții cu băieții din comunitatea noastră. Ne-a bucurat să vedem câți voiau să ni se alăture și să ajute. Entuziasmul lor ne-a încurajat să mergem mai departe, până când am reușit să punem campionatul pe picioare.

Dincolo de meciurile de sâmbătă, ce înseamnă munca din echipa de organizare și cum contribui tu la bunul mers al Ligii?

Organizarea este o muncă de echipă, iar eu încerc să-mi aduc contribuția acolo unde este nevoie de mine. Lucrurile au evoluat mult de la început, iar astăzi Liga funcționează foarte bine. Fiecare își cunoaște rolul, dar mereu apar situații în care trebuie să ne implicăm împreună.

Uneori sunt lucruri de lămurit legate de regulament, alteori trebuie să intervenim când apare un comportament nesportiv. Atunci discutăm între noi, vedem ce s-a întâmplat și căutăm o rezolvare cât mai rapidă și corectă.

Pe lângă asta, ne ocupăm de administrarea echipelor, organizarea meciurilor, taxe și plata terenurilor. Avem grijă și de organizarea arbitrajului și de siguranța celor prezenți în sală. Există și un teren pentru copiii noștri, care trebuie, la rândul lui, supravegheat și de care trebuie să ne ocupăm.

Experiența de contabil și anii petrecuți ca jucător mă ajută în partea de administrare și în înțelegerea situațiilor care apar. Încerc să ajut cu ce știu și să dau ce am mai bun pentru comunitatea noastră.

Cum împaci rolul de organizator cu cel de jucător și conducător al Bistriței, mai ales când trebuie luate decizii care implică prieteni?

Sunt orgolios și nu-mi place să pierd, dar când iau o decizie pentru Ligă încerc să las deoparte ce simt personal. Regulile trebuie să fie aceleași pentru toți, inclusiv pentru prieteni și echipa mea.

Titlul și legătura cu Bistrița

„Balonul de Aur a fost o mare bucurie pentru mine.”

— Darius Pop

În 2023 ai câștigat primul titlu al Ligii cu Bistrița și ai primit Balonul de Aur. Ce moment ai retrăi din acel sezon?

A fost un sezon foarte frumos. Eram uniți, ne înțelegeam bine și cred că asta a contat mult în câștigarea campionatului. Fiecare a avut partea lui de contribuție.

Balonul de Aur a fost o mare bucurie pentru mine. Dar, dacă ar fi să aleg un moment pe care să-l trăiesc din nou, ar fi fluierul final, când am sărbătorit titlul cu toți băieții. Bucuria aceea împreună mi-a rămas cel mai mult în minte.

Ce înseamnă Bistrița pentru tine și ce ai învățat din rolul de conducător al echipei?

Bistrița este ca o a doua familie. Sunt oameni cu care am petrecut mult timp, cu care am câștigat, am pierdut și am trecut prin tot felul de situații.

Mă bucur că ținem legătura și cu cei care nu mai joacă la noi. Fiecare a contribuit cu ceva și face parte din istoria echipei, dar și din povestea mea.

Am învățat să am mai multă răbdare și să-i ascult pe ceilalți. Ca să meargă bine o echipă, trebuie să existe încredere și respect între oameni. Nu poți să te gândești doar la ce vrei tu.

Primul sezon rămâne cel de care sunt cel mai mândru. Le mulțumesc tuturor celor care au fost la Bistrița de la început, chiar dacă astăzi unii dintre ei sunt în alte locuri.

Accidentarea și revenirea pe teren

„După o asemenea pauză, fiecare minut jucat contează altfel.”

— Darius Pop

Accidentarea la genunchi te-a ținut mult timp departe de fotbal. Ce a fost cel mai greu și cine te-a ajutat în perioada aceea?

Cel mai greu a fost să nu pot juca și să am răbdare cu recuperarea. Când ești obișnuit să mergi la fotbal, nu îți este ușor să stai deoparte atât de mult.

Familia, colegii de la Bistrița și oamenii din comunitatea Ligii au fost alături de mine. M-au vizitat și m-au ajutat să nu mă simt rupt de echipă. A contat mult să știu că nu sunt singur.

Am încercat să mă țin serios de recuperare. Îmi doream să revin și luam fiecare ședință în serios, chiar dacă uneori eram frustrat că lucrurile nu mergeau mai repede.

Perioada aceea m-a făcut să apreciez mai mult faptul că pot fi pe teren. Și, ca să știe și adversarii: îmi revin încet, încet! 😂

Cum a fost revenirea și ce simți că s-a schimbat în jocul tău?

M-am bucurat mult să joc din nou, dar am avut și teamă. La început eram mai atent la mișcări și aveam nevoie să-mi recapăt încrederea.

Acum încerc să citesc mai bine fazele și să nu mă grăbesc. Mă gândesc mai mult unde să mă așez, când să dau pasa și când să plec. Nu mă mai bazez doar pe cât pot să alerg.

Îmi doresc să fiu de folos echipei și să ajut și în momentele mai grele ale unui meci. Mai am de lucru, dar mă bucur că am revenit. După o asemenea pauză, fiecare minut jucat contează altfel.

Ce îți dorești în continuare, ce sfat i-ai da lui Darius de la început și, privind în urmă, cui ai vrea să-i mulțumești pentru drumul tău de până acum?

Îmi doresc să-mi revin cât mai bine și să ajut Bistrița să lupte pentru titlu. Vreau să continuăm împreună și să ne bucurăm de fotbal.

Lui Darius de la început i-aș spune să aibă mai multă răbdare și să nu lase supărarea să-i ia bucuria de a juca. Nu ies toate cum îți dorești, dar ai de învățat și din momentele mai grele.

Celor care ne urmăresc și ne susțin le mulțumesc. Contează mult să îi avem aproape. Noi vom încerca să dăm tot ce putem pe teren și sper să le oferim în continuare meciuri frumoase și motive de bucurie.

La final, vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot drumul meu de până acum. Când mă uit în urmă, îmi dau seama că mi-a deschis multe drumuri, m-a ajutat să întâlnesc oameni minunați și să-mi găsesc locul în comunitatea noastră.

Chiar și accidentarea cred că a îngăduit-o cu un rost. A fost o perioadă grea, dar simt că prin ea mi-a șlefuit caracterul și m-a învățat să am mai multă răbdare și să apreciez ce am. În tot parcursul vieții mele de până acum văd ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Redacția Liga Ro Paris: Îți mulțumim, Darius, pentru timpul acordat și pentru că ai împărtășit cu noi o parte din povestea ta. Îți dorim sănătate, bucurii alături de familie și cât mai multe meciuri frumoase alături de Bistrița. Ne vedem la teren!

Despre Darius și echipa lui: profilul lui Darius Pop · articolul despre FC Bistrița